Anodontia= absenta dintelui, datorata lipsei formarii dintelui(nu datorata unei extractii, de exemplu)
Anodontia dentara poate fi redusa sau extinsa, avand o oarecare predilectie pentru zona frontala, nefiind excluse nici celelalte regiuni. Frcvent este citata anodontia incisivului lateral, atat in dentitia temporara cat si in cea permanenta. In dentitia permanenta cel mai afectat este ultimul dinte erupt din fiecare grup dentar: incisivul lateral, premolarul doi, molarul 3.
Atentie! Daca exista absenta unui dinte temporar, trebuie cercetat si la dentitia permanenta, pentru ca este probabila si lipsa dintelui de inlocuire al dintelui temporar respectiv.
Tratatmentul in anodontii variaza in functie de sitatia clinica, de tulburarile generale, varsta, etc. Acest tratament nu trebuie sa interfere cu procesul de crestere, ci sa favorizeze cresterea oaselor maxilare:
La dentitia temporara, de regula nu necesita tratament deoarece nu sunt modificari masticatorii sau estetice importante(mai ales in cazul unor anodontii reduse)
La dentitia permanenta
anodontii reduse: se pune problema afectarii regiunii frontale. Tratamentul este frecvent combinat ortodontic, cu remodelarea coronara a dintilor plasati pe locul celor absenti. Sau se incearca pastrarea dintilor temporari(cand acestia exista) cat mai mult timp cu putinta in cavitatea orala. Eventual se face un tratament endodontic pe acesti dinti temporari(pentru a incetini absorbtia radacinilor temporare si pierderea dintilor de lapte). Se poate incerca de asemenea pastrarea spatiului dentar cu mentinatoare de spatiu, pana la incheierea procesului de crestere a oaselor maxilare si apoi protezarea(prin punti) sau implantul dentar.
Cand anodontiile sunt intinse: tratamentul este combinat (ortodontic cu cel protetic).
.
