Circa 30 de cadre didactice au fost premiate recent în Bistriţa-Năsăud pentru eforturile deosebite în lupta antidiscriminare. Formularea pare pompoasă, însă descrie un adevăr simplu şi frumos: au integrat în învăţământul de masă tot atâţia copii cu autism, nu doar respectându-le drepturile, ci predând în acelaşi timp celorlalţi copii şi părinţi lecţia neurodiversităţii şi a toleranţei. Tocmai de asta, mi se pare trist nu atât cât de ignoranţi sunt unii dintre concetăţenii noştri, dar mai ales de câtă răutate şi autosuficienţă sunt capabili.

Dar e firesc, nu, într-o ţară de olimpici, unde toţi copiii neurotipici sunt perfecţi, nu creează probleme la clasă, nu intră în comă alcoolică în clasa VI-a, nu pică pe capete bacalaureatul, nu fug de la ore şi nu iau profesorii la mişto. Profesorii sunt toţi pedagogi desăvârşiţi, nu întreţin relaţii deviante cu elevii, nu lipsesc de la ore, nu ameninţă copiii NEUROTIPICI că îi aruncă pe geam, sunt extrem de pregătiţi şi capabili să facă faţă oricărei provocări ridicate de un copil. Învăţământul românesc e perfect şi performant. Câte un copil cu Down sau autism ici colo îl destabilizează.

Articolul integral, la Think Outside the Box