Primii ani de viata reprezinta, pentru copil, timpul cel mai valoros din punct de vedere al dezvoltarii globale. Fiecare copil este unic, avand propriul sau ritm de dezvoltare, iar atunci cand exista dificultati in acest proces, este se impune interventia timpurie.
Interventia timpurie presupune depistarea intarzierilor in dezvoltare, actionarea profesionista asupra palierului deficitar pentru ca fiecare copil sa se dezvolte la potentialul maxim sis a poata fi integrat in societate.
Se considera ca interventia timpurie se desfasoara de la 0 la 6 ani. Cu cat intarzierile in dezvoltare sunt depistate mai devreme, cu atat sansele de recuperare sau diminuare a acestora cresc.
In functie de carentele in dezvoltare, se poate intervene prin: stimulare senzoriala, stimulare cognitive, terapie ocupationala, logopedie, kinetoterapie, consiliere psihologica familiala etc.
Importanta Terapiei Ocupationale in Sindromul Down
Terapia ocupaţională este arta şi ştiinţa direcţionării individului cu anumite deficiente spre participarea la anumite activităţi pentru a-şi reface, întări sau îmbunãtãţi performanţele, spre a facilita însuşirea acelor abilităţi şi funcţii care sunt necesare pentru diminuarea sau corectarea patologiei, pentru menţinerea stãrii de sănătate, un tratament ce se concentreaza in a ajuta oamenii pentru a dobandi independenta in toate zonele de activitate pe care le desfasoara.
Cu ajutorul terapiei ocupationale, un copil cu Sindrom Down va invata sa interactioneze cu membrii familiei si sa dezvolte relatii sociale cu alti copii si parteneri de joc.
Copii cu Sindrom Down sunt afectati pe mai multe arii de dezvoltare, unde performanta lor este foarte scazuta de aceea Terapia ocupationala este atat de necesara acestor copii pentru a imbunatati abilitati ca :
-motricitate fina: miscarea si dexteritatea muschilor mici din maini si degete;
– motricitate grosiera: miscarea muschilor mari din brate si picioare;
-oral-motorii: miscarea muschilor din gura, buze, limba si maxilar, incluzand suptul, muscatul, mestecatul si linsul;
-auto-ingrijire: imbracat, hranit si mersul la toaleta;
-integrare senzoriala: abilitatea de a primi, sorta si raspunde la informatiile primite din mediu;
-planificare motorie: abilitatea de a planifica, implementa si imparti secventele sarcinilor motorii;
Astfel, prin intermediul acestei terapii inceputa de la varste fragede, 2 ani, o mare parte din actualii copii vor devenii adultii de maine capabili sa se bucure de o viata aproape normala, sa munceasca si sa poata avea grija de ei insisi.
Kinetoterapia si Sindromul Down
Copiii cu sindrom down au un profil ce evidentiaza un nivel particular al dezvoltarii motorii: laxitate articulara, hipotonia musculara.
Kinetoterapia are un rol important in dezvoltarea copilului cu sindrom down, mai ales in dezvoltarea mersului. In urma evaluarii musculo-articulara care urmareste bilantul articular, bilantul muscular, evaluarea aliniamentului si posturii corecte a corpului, evaluarea mersului etc. se stabileste programul de kinetoterapie.
Recuperarea trebuie facuta inca din primele luni de viata pentru a inlesni aparitia mersului, corectare posturii, dobandirea unei vieti cat mai aproape de normal.
Intervenţia timpurie a logopediei in Sindromul Down
Cu toate ca logopedia se orientează predominant spre vârsta preşcolară şi şcolară mică, vârste la care dezvoltarea şi perfecţionarea limbajului au cea mai mare plasticitate şi susceptibilitate, in cazul copiilor cu Sindrom Down, interventia timpurie este foarte importantă, asigurând eficienţa sporită a recuperarii, întrucât la copiii mici automatismele psiholingvistice nu sunt consolidate şi pot fi uşor înlocuite cu deprinderi corecte de vorbire. Astfel este recomandata inceperea terapiei logopedice in jurul varstei de 2-3 ani. La aceasta varsta, cei mai multi copii cu Sindrom Down emit vocalele, însă consoanele dificile sunt omise sau înlocuite, grupurile de consoane fiind înlocuite cu altele mai uşor de pronunţat, diftongii sunt reduşi la o vocală, silabele reducându-se spre sfârşitul cuvântului. Apariţia cuvintelor are loc după 2 ani şi jumătate-3 ani, vocabularul fiind format din cel mult 20 de cuvinte (uneori şi aceatea pronunţate incorect şi neinteligibil). Copilul nu formează propoziţii, nu diferenţiază sunetele în cuvinte, are dificultăţi la trecerea limbajului intern spre cel extern, nu cunoaşte semnificaţia multiplă a cuvintelor.
Interventia logopedica timpurie este centrată pregnant în direcţia dezvoltării motricitaţii aparatului fono-articulator (musculatura obrajilor, buzelor, limbii), restabilirea echilibrului inspir-expir, dezvoltarea percepţiei auditive şi auzului fonematic si stimularea si promovarea limbajului. Este foarte important ca fiecare exercitiu sa fie individualizat in functie de particularităţile fiecărui copil. Urmărirea obiectivelor intervenţiei logopedice timpurii îl va ajuta pe copil sa emită unele sunete şi să articuleze cuvinte pe care insuficienta dezvoltare a musculaturii şi deficitul de auz fonematic le impiedicau.
De asemenea, intervenţia timpurie este crucială în abordarea corecta a cazurilor de bâlbâiala primară, care apar deseori la copiii cu Sindrom Down pe fondul motricitaţii deficitare, respiraţiei incorecte (bucala) şi a discrepanţei între gândire şi posibilitaea organelor fonatoare de a articula şi fără de care aceasta tulburare s-ar agrava
Educatie acvatica ( hidrokinetoterapie) si Sindromul Down
Acomodarea copilului cu Sindrom Down la mediul acvatic
Programul de educatie acvatica ( hidrokinetoterapie) poate începe după vârsta de 4 luni si jumătate, sau după a doua doza de vaccin care asigura securitatea copilului. Activitate acvatica reprezinta ansamblul de procedee realizate in mediul acvatic pentru copii, tineri si persoane in varsta sau persoane cu deficiente, cu scop profilactic si recreativ in urma adaptarii la mediul acvatic.
Obiective de baza in hidrokinetoterapie:
- Educarea si reeducarea, corectarea posturii si aliniamentului corpului si a segmentelor sale
- Obtinerea relaxarii generale si locale, a decontracturii musculare, inhibarea spasticitatii
- Obtinerea si pastrarea unui tonus muscular adecvat activitatilor cotidiene
- Mentinerea si cresterea progresiva a fortei si rezistentei musculare in vederea realizarii mobilitatii, stabilitatii si a controlului motor
- Recastigarea si marirea treptata a amplitudinii miscarii articulare pana la unghiul maxim
- Obtinerea si cresterea flexibilitatii, elasticitatii si supletei
- Educarea si reeducarea indemanarii, coordonarii si controlului echilibrului si a abilitatii
- Prevenirea posturilor si atitudinilor incorecte, corectarea acestora
- Educarea si reeducarea sensibilitatii
- Educarea si reeducarea lateralitatii, locomotiei si mersului independent
- Prevenirea instalarii atrofiei musculare si osteoporozei
Scopul hidrokinetoterapiei:
- Imbunatatirea capacitatii motrice generale
- Imbunatatirea functiei segmentului sau a segmentelor afectate (functional, activ si independent)
- Stimularea psihica
Beneficii ale educatiei acvatice la copii.
Studii facute la Colegiul Sportiv German din Koln (’74-’76) indica beneficii in sferele:
- achizitii motorii
- reflexe
- puterea de concentrare
- inteligenta
- comportament social
- increderea in sine
- independenta
- a face fata la situatii noi/nefamiliare
Pentru ca si achizitiile acvatice in timpul sedintelor de lucru efective sa apara, copilul trebuie :
- sa simta ca mediul acvatic ii confera siguranta
- sa se simta relaxat
- sa se joace si sa exploreze
- sa se simta in siguranta ori de cate ori incearca ceva nou
- sa fie incurajat
- sa participe in activitati de grup in apa
- sa incerce ceva nou numai atunci cand este pregatiti sa o faca, fara ca noi adultii sa fortam
Contraindicatiile hidrokinetoterapiei
- Hidrokinetoterapia are putine contraindicatii absolute, amintim doar afectiunile dermatologice si starea febrila.
- Contraindicatiile relative sunt date de unele afectiuni cardiovasculare, varsta avansata, hipotensiune arteriala.
Rezultate obtinute prin educatie acvatica la copii cu sindrom Down
- Plutirea
- Coordonarea miscarilor cu respiratia
- Inotul pe spate
- Procedeul bras
- Procedeul craul
- Socializare cu alti copii ( normali, autisti, diskinetici, spastici)
Beneficii ale educatiei acvatice la copiii cu sindrom Down
- redobandirea / dobandirea mobilitatii articulare;
- ameliorarea functionalitatii organismului;
- redobandirea / dobandirea coordonarii;
- cresterea fortei musculare;
- scaderea spasticitatii ( apa calda are efectul antispastic);
- corectarea deficientelor (deformarilor) ale coloanei vertebrale;
- îmbunatatirea functiei respiratorii.
- in plus, ei vor avea un mare castig la nivelul acceptantei, al increderii in fortele proprii. Adesea acesti copii sunt izolati de societate, de cei de o seama cu ei, si prin aceasta activitate acvatica desfasurata la un club, ei sunt pusi in contact cu alti copii, cu familiile lor, socializeaza, se joaca , observa ce fac ceilalti; scapa de sentimentul de a fi exclus, de a nu fi destul de bun pentru a fi impreuna cu ceilalti
- fiecare copil este unic si deosebit, are ritmul sau propriu de invatare, de dezvoltare. Copiii cu sindrom Down vor avea de multe ori nevoie de un timp mai indelungat pentru a-si insusi o miscare anume, sau este posibil sa se adapteze mai greu la mediul acvatic; cu atat mai mult in cazul lor este necesara prezenta si implicarea parintelui, pentru ca acesta va fi sursa de incredere, resursa afectiva a copilului (dar nu mai mult decat au ei nevoie intradevar, astfel ii pot stimula negativ)